Ion Pribeagu

Pe vremuri, inainte sa imi stergul blogul, am publicat o poezie de Ion Pribeagu. Intre timp, la o anumita reuniune ce a avut loc la noi acasa, am lecturat impreuna cu prietenii cateva poezii de acelasi autor, din vechea carte a lui tata, copiata in niste conditii foarte vitrege pe vremea lui Ceausescu (Ion Pribeagu era interzis pe acea vreme). E, poezia de mai jos nu a fost lecturata la reuniunea mentionata, asa ca sper sa va placa. Mie imi plac mult poeziile lui Pribeagu desi eu nu sunt un fan al poeziei (ca sa zic frumos acest lucru).

Insulte Grave
- de Ion Pribeagu -

Moişe a venit acasă,
Într-o dispoziţie ardentă,
Ş-a găsit pe Blima, într-o
Situaţie indecentă.

Goală toată şi frumoasă,
O ispită, - ma parolo! –
Asta n-ar fi fost nimic,
Dar era şi Şmil acolo!

Ce a fost, nu ne priveşte.
Nici nu ştim a cui e vina,
Şi întocmai ca la teatru,
O să coborâm cortina.

E destul numai să spunem,
Cum că Moişe, de astă-dată,
Dovedind că-i ferm, a dat-o
Pe nevasta-n judecată.

S-a mutat în altă parte,
Şi cu sentimente brave,
A cerut urgent divorţul
Pe motiv: „Insulte grave”.

Cazul a produs rumoare,
Mai ales printre limbuţi,
Fiindcă Moişe şi cu Blima
Erau foarte cunoscuţi.

A stârnit şi controverse
Şi atâta interes,
C-a venit toată Beer Şeva
Să asiste la proces.

Sala de şedinţe-i plină
De bărbaţi şi de femei,
Mulţi de-ai lui, colegi de breaslă
Şi prieten-ale ei.

După ce-a citit dosarul,
Judele a spus: ”- Ascultă,
Între soţi, orice discuţii
Nu-i considerat insultă!

Pentru alt motiv, probabil,
Vrei divorţul imediat.”
„- Da! Menţiu! Insultă gravă!”
Urla Moişe, disperat.

A sărit ca o nălucă
Şi c-o voce bătăuşe
Mi-a spus: „- Boule! Când intri,
Pentru ce nu baţi la uşe?”

„Nu permit la mine-n casă,
O asemenea dojană,
Mai ales c-a fost de faţă,
Şi… pardon… terţa persoană!”

Poezia am gasit-o aici unde puteti gasi si alte poezii de acelasi autor.