Da, ca in fiecare marti, am jucat fotbal. Doar ca am plecat putin dezamagit de acolo. Atmosfera placuta de datile trecute a disparut si meciul s-a transformat in multa furie si nervi. Pentru ca totusi uitam ca e un joc de placere. Competitia distruge totul.
Am luat bataie (13-9) pentru ca jocul nu a mers. Au lipsit indicatiile pe care le dadea Brenacu', echipa s-a miscat ca o gaina fara cap. Alergatura multa, rezultate nu.
Ca action plan propun urmatoarele:
1. sa incercam sa ne strangem 15 si sa facem 3 echipe;
2. tragem echipele la sorti - daca pastram echipele actuale meciurile se transforma in altceva;
3. sa ne facem rost de niste maieuri colorate ca sa putem sa ne identificam mai usor in teren (sunt multi oameni noi care nu se cunosc intre ei);
4. arbitru desemnat de la echipa care nu joaca.
Si nu in ultimul rand sa ne pastram clar in cap ideea ca jucam de placere. Si vreau fair play (nu declarativ doar).
Ne vedem martea viitoare la Corbeanca, la ora 20.00.
„IONA”
Acum 3 ani
Postări
2 comentarii:
corect
eu m-am distrat teribil de pe banca, (bine, conteaza si ca tocmai iesisem de la coaforul de vis-a-vis, merci, Lili!) si am ras cu pofta retraindu-mi inca o data si inca o data adolescenţa in care ii priveam pe frati-miu si ai lui prieteni cum se injura si se provoaca intrand la minge discret cu cotul, asa de discret ca vedea toata lumea. M-am prabusit de ras la simularile lui Danezu si vaicarelile lui prin careu, gemete teatrale de om de 35 de ani cu copii acasa, mi l-am imaginat cu acelasi comportament acum 20 de ani..! Imi place pasiunea pe care o pune Brenacu, in injuraturi sau indicatii, chiar si contrele pe care i le serveste lui Danezu. Tineti minte, mereu erau pe orice batatura doi care "aveau meciul lor" dincolo de cel al echipei. In adolescenta iesea si cu cativa pumni, parca asa stiu... Nu-l pot uita pe Bibi care joaca permanent cu 2 picioare si o mana, si dupa aia eu m-am dus la cei mici din spatele terenului (cei sub 8 ani, unii dintre ei copii ai celor "mari") care jucau la randul lor o miuta si de la care auzeai exact aceleasi texte ca pe terenul mare: "baaa! tu nu joci cu noi ca esti ofticos! e mingea mea, eu fac echipele! asta e sut? da-te sa-ti arat eu sut!"...Deci, ce sa spun, poate ca in teren a fost mai neplacut, dar de pe margine a fost amuzant sa vad ca unele lucruri nu se schimba niciodata...:) Asta pentru ca si eu ma simt uneori de 16 ani :)
Trimiteți un comentariu