Evul mediu - ce s-a pastrat pana astazi (si de ce)

Astazi am primit textul de mai jos pe mail. Poate l-ati citit deja, poate nu. Oricum, mie mi s-a parut extrem de interesant, asa ca m-am decis sa-l postez:

De ce nu-si spalau farfuriile stramosii nostri, de ce se credea ca
rosiile sunt otravitoare, de unde vine expresia "It's raining cats and
dogs" ("Ploua cu pisici si caini") sau "Salvati de clopotel", de unde vine
obiceiul priveghiului, de cate ori se spalau oamenii in Evul mediu?

Raspunsurile le gasiti mai jos:

Igiena...
Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat
v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii
prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca
singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii
viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja
imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat
mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici
a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt,
un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a
se imbaia primul, in apa curata.. In aceeasi apa urmau la spalat, rand
pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi
venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea
descrescatoare a varstelor. In final, apaera atat de murdara, incat
puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba
"Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina
Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie,
facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma
spal !"

"Ploua cu pisici si caini"....
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri
dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se
puteau adaposti de frig.. Drept pentru care cainii, pisicile si alte
vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care
acopereau casa. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele
cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala
"Ploua cu pisici si caini".
Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a
inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau
murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a
intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...

Pragul...
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau
alunecoase pe vreme umeda.. Pentru marirea aderentei in timpul
mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv,
straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi
apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca
amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost
rezolvata prin inventarea pragului.

Rosiile sunt otravitoare....
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare,
atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa
ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de
seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte
din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti
mancau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb,
pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor.. Alimentele acide
dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau
chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in
urmatorii 350 de ani ca fiind
otravitoare.

Farfurii din coaja de paine...
Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de
farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din care se
scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de
"farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se
intampla des ca vasele sa faca viermi... Painea se impartea intre
membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau
capatau coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei
- partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.

Priveghiul...
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb.
Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi
din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea
drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare.
Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati
pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si
revina - ceea ce se intampla de multe ori - rudele si prietenii mancau
si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.

Salvat de clopotel...
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un
clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca,
la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de
veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea
osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort
"proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din
25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni
de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor
ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o sfoara, care,
printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa
mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine
vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").

Sursa: e-mail